Cartea saptamanii: "Maidanul cu dragoste" de G. M. -Zamfirescu

An aparitie: 2009 

Autor: G.M. Zamfirescu 

Categoria: Literatura Romana 

Colectie: Jurnalul National 

Editura: LITERA 

Gen: Beletristica 

Limba: Romana 

Nr. pagini: 432 

Subgen: Literatura Romana 

„Dragoste şi moarte, altceva nu există pe lume!” îi spune la un moment dat, într-o scenă simbolică, Fane, fostul puşcăriaş, lui Ivan, fostul revoluţionar. Între aceste două tensiuni se zbate toată lumea fără ideal a mahalalei care-şi acceptă destinul fără revoltă şi fără lamentaţii. În mahala se iubeşte repede şi se moare uşor. Pe cât de fragilă e viaţa, pe atât de crudă e moartea; oricine e gata să se sinucidă din disperare sau să omoare din furie, supus unei obscure fatalităţi.

 Roman de mediu şi de atmosferă, populat cu personaje cât se poate de pitoreşti, predispuse la promiscuitate morală şi conduse de o sexualitate primară, mixând permanent nostalgicul cu grotescul, idilicul cu misticul şi patetismul cu sordidul, scris în limbajul colorat de secol XIX, Maidanul cu dragoste este o tragică şi trivială epopee balcanică suburbană, ivită din confesiunea melancolică târzie a unui Peter Pan de mahala.

 MARIUS CHIVU

George Mihail Zamfirescu 

(n. 1898, București – d. 1939) a fost un scriitor român, continuatorul speciei inaugurată în dramaturgia română de Mihail Sorbul, comedia tragică, prin „Domnișoara Nastasia” (1927), „Idolul și Ion Anapoda”.

A debutat în 1918 cu versuri publicate în „Literatorul”. A fost redactor la „Facla”, „Adevărul” ș.a., conducător de companii teatrale, director de scenă la Teatrul național din Iași (1933-1939). Primul său volum, „Flamura albă” (1924), cuprinde, tratate în spirit polemic, episoade de război și din anii imediat următori. După volumul de nuvele „Gazda cu ochii umezi” (1926) și „Madona cu trandafiri” (1931), roman al mediului provincial obtuz, Zamfirescu a conceput ciclul epic „Bariera”, dedicat periferiei bucureștene și alcătuit din „Maidanul cu dragoste” (1933), „Sfânta mare nerușinare” (1935), „Cântecul destinelor” (1939) și „Bariera” (publicat postum). Ciclul reconstituie, în tonalități realiste alternând cu altele naturaliste și folosind analiza psihologică, atmosfera pitorească și sordidă a periferiei bucureștene, interbelice și relevă în același timp contradicția dureroasă între setea de puritate, de fericire și mizeria materială și morală a locuitorilor ei. Comedia tragică „Domnișoara Nastasia” (1927) este un emoționant tablou al aceleiași periferii, în care năzuința eliberării oamenilor simpli din cătușile unei existențe sufocante se dovedește irealizabilă. A mai scris piesele „Cuminecătura” (1925), „Idolul și Ion Anapoda” (1935), „Sam, poveste cu mine, cu tine, cu el” (1939), culegerea de articole despre teatru „Mărturii în contemporaneitate” (1938).

Este tatăl actriței Raluca Zamfirescu ( 1924 - 2008 ), multă vreme societară a Teatrului Național din București.