luni, 8 iulie 2013

Cartea lunii iulie "Chiriţele" de Vasile Alecsandri



Titlul: Chiritele
Autor: Vasile Alecsandri
Editura: Steaua Nordului
An aparitie: 2009
ISBN: 978-973-8459-52-

Numar de pagini : 191

CHIRIŢA: N-o murit!... eşti sigur, monsiu Şarlă... Ah, aş fi în stare să mă duc la Ierusalim pe gios cu traista-n cap. (Bocind cu bucurie.) îngeraşu mamei!... n-o murit!...
ŞARL : Destul ţipat acum... asurzit la mine. Apă de colonie este?
CHIRIŢA : Na flacornul meu... dă-i la nas... Guguliţa ma-mei... (Furioasă.) Ei las’, bade Ioane, că te-oi drege eu.
ŞARL ( punând flaconul sub nasul lui Guliţă):Enfin!... voilàqu’il revient, son nez remue!
CHIRIŢA:Son nez remue?... quel bonheur!... Cher Goulitze!... il a mange une terrible... comment dites-vous enfrançais?... une terrible... trântă!
GULIŢă (trezindu-se, cu glasul slab): Trântision.
TOŢI: A!...
CHIRIŢA: Trântision!...o Înviet franţuzeşte! Guguliţa nineacăi!... (îl strânge în braţe.)
LEONAŞ LULULŢA (în boschet ): Trântision? Ha, ha, ha, ha.
CHIRIŢA: Cine chicoteşte aici?... ( Aleargă furioasă în boschet.) Luluţa cu un cavaler!... Ce faci aici, dimoni?... şi d-ta, cuconaşule, cine eşti?... ce cauţi? ce vrei?
LEONAŞ(ieşind din boschet ): Cucoană Chiriţă... mai întâi mă închin cu supunere.
CHIRIŢA: Şi al doile?

Vasile Alecsandri (n. 21 iulie 1821, Bacau - d. 22 august 1890, Mircesti, jud Iasi) - poet, dramaturg, folclorist, om politic, ministru, academician roman este considerat si unul din primii creatori ai teatrului romanesc si ai literaturii dramatice din Romania.
Prin piesele de teatru prezentate in cartea de fata autorul incearca, dupa propria sa declaratie, sa face din teatru "un organ spre biciuirea moravurilor rele si ridicolelor societatii noastre". George Calinescu afirma despre peripetiile cucoanei Chirita ca " au izbutit sa invinga vreme", pastrandu-si valoarea artistica si in prezent.


T. Maiorescu, într-un text din 1886, sintetizează într-o formulă pregnantă și acceptabilă pînă azi însemnătatea operei lui în ansamblu: “În Alecsandri vibrează toată inima, toată mișcarea compatrioților săi, cîtă s-a putut întrupa într-o formă poetică în starea relativă a poporului nostru de astăzi. Farmecul limbei române în poezia populară, el ni l-a deschis; iubirea omenească și dorul de patrie în limitele celor mulți dintre noi el le-a întrupat; frumusețea proprie a pămîntului nostru natal și a aerului nostru el a descris-o; […] Cînd societatea mai cultă a putut avea un teatru în Iași și București, el a răspuns la această dorință, scriindu-i comedii și drame; cînd a fost chemat poporul să-și jertfească viața în războiul din urmă, el singur a încălzit ostașii noștri cu raza poeziei. A lui liră multicordă a rasunat la orice adiere ce s-a putut deștepta din mișcarea poporului nostru în mijlocia lui."

Un comentariu:

  1. Deliciul limbajului Chiritei e greu de tradus aici. Dar e adevarat ca asa "rumanioles" cum suntem, uneori suntem ca ea. De luat aminte, cum ar veni!

    RăspundețiȘtergere