- De ce nu te piepteni mai frumos?Zicând, se ridică, veni în faţa ei şi, fără s-o întrebe, începu să-i despletească, neîndemânatic, cozile. Apoi îşi înfipse degetele făcute pieptene între şuviţe, resfirându-i părul pe umeri.- Ce s-a întâmplat? îl întrebă Eva, văzându-l că îşi priveşte mâinile.- Vreau să văd dacă nu mi-a rămas aur între degete.
- Tu ai să fii o fată frumoasă! [...] Peste cinci ani, nu, mai curând, peste doi, peste trei, dacă am să te întâlnesc undeva, cred că am să te iubesc. O să-ţi pară bine?
Fiul risipitor. Radu Tudoran;
Prefaţă de Mihai Iovănel.
Bucureşti : Editura Art, 2010. 381 p.
(Biblioteca pentru toţi ; 64).
ISBN 978-973-124-516-4. 821.135.1/T91.
Romanul Fiul Risipitor de Radu Tudoran este o poveste de iubire cu urcusuri si coborasuri, o poveste dulce-amara. Ea este copila-adolescenta din care va inflori femeia, vesnicul inceput, eterna Eva, iar El este anonimul barbatul, Adam fara nume, aproape fara chip. Eva puncteaza timpul din nerabdarea de a creste si nu pentru a se incadra istoric intr-o epoca. Aceeasi poveste de dragoste ar fi putut fi traita in orice moment al omenirii. Practic, in Fiul Risipitor se infiripa o poveste de iubire fara sfarsit, o iubire ce revine ori de cate ori el este obosit, saracit sufleteste, flamand de ea. Iar Eva il accepta neconditionat, sacrificand de fiecare data pentru el "vitelul cel gras".
Copila de paisprezece ani care "se lasa sa creasca la voia intamplarii, incovoindu-se intr-o parte si in alta, fara sa caute un arac pe care sa se indrepte" intalneste cu totul intamplator pe Omul de treizeci de ani pe care-l ridica in mintea si sufletul ei la rang de print stapanitor. Nelinistile si dorintele adolescentei sunt ignorate de propria familie, care se va canaliza spre unicul om care a binevoit sa-i vorbeasca, s-o priveasca, trezindu-i constiinta de fiinta umana. Era ca si cand incepuse prima dragoste a celor dintai oameni. Si El o asteapta sa creasca, iar ea se straduieste sa se implineasca mai repede pentru El in mijlocul unei familii indiferente sau chiar ostile. Setea de iubire pura, de intelegere, de dreptate o fac sa se revolte si la saptesprezece ani sa gaseasca ultimul refugiu in iubirea Lui. Iar El o apara, o iubeste si este gata sa infrunte universul pentru Eva care "statea pe pragul acela unic si insondabil, cand o fetita incepe sa semene a femeie".
Dar zvarcolirile din El il indeamna sa plece, bantuit de dorinta de schimbare, de teama, "de a nu se transforma in copac", el asemanandu-se mai mult cu vantul nestatornic, razvratit impotriva lumii si a propriei fiinte. O paraseste prima data invocand motive care nu puteau convinge pe nimeni. Cand Eva ii spune plangand "te-am asteptat mai mult decat un caine", El ii raspunde cu convingere "am sa ma intorc intotdeuna!".
Aceasta recenzie, facuta de Cristina Teodorescu, continua aici
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu